Luptand cu prejudecatile si obisnuinta , ma arunc in necunoscut ….muscand din noua realitate a drumului initiatic , in cautarea legendei personale…..

Simt cum intra toamna in vine si fiorul ma cuprinde.
Ma cuprinde nostalgia
Si gandesc numai la tine

….te locuieste o stare nedefinita….un amestec de ametitoare melancolie si placuta contemplatie …a gestului , al atingerii….al imbratisarii noastre ….prea scurta pentru a cuprinde senzatia… si o repeti ….iar si iar……

Deschid ochii si totul se deruleaza intr-o cinematica lenta  ,  franturi din trecut impletite cu viitorul ,  pe un fundal de sunete dulci , parfumate

…atunci cand soaptele se ating intre ele si muzica lor se infiripa intr-un suras … te invaluie amintirile

Te uiti la ea si zambesti amar……ceva trebuie resetat….
……oscilezi intre abandonul in dulcea nepasare si reinventarea unor stari sufletesti
Trebuie sa te smulgi din neclintire….este o stare amorfa…ce pietrifica absolutul din tine si te obliga sa retraiesti ca intr-o visare continua…o reflexie a gandurilor tale la un moment dat…
…mai cauti……
Zambetul din privire…stralucirea…….

Te astepti sa ajungi undeva , calauzit poate de ceva nevazut dar palpabil si viu in mintea si in sufletul tau , un amestec de vise pierdute si regasite , un melanj de copilarie si maturitate , un sentiment puternic…ca un fior… ce trezeste absolutul din tine , in formele lui telurice , misterioase si cele serafice …dulci ..diafane
Asteptare retorica ….parfumata de zambete triste si melancolie ….presarata de intrebari existentiale …fasii rupte de realitate si impletite cu sperante si vise

I love how it never gets old…….

„Ce poate fi mai captivant si in acelasi timp mai riscant decat o calatorie , mai cu seama daca aceasta se transforma in cautarea a ceva ce ni se infatiseaza ca indistinct , insa la care nu putem renunta 

Drumul nu este o modalitate de a cuceri fericirea , ci de a intelege ca aceasta se afla deja in noi  

In suferinta , in intunericul inimii si al mintii,

se ascunde sensul vietii.

Si cu cat noaptea iti va fi mai neagra,

cu atat, in zori, vei fi izvor de viata…..”

Valerio Albisetti