Privesc spre clipele suspendate in timp

ca o plutire peste vise…..in pasi de dans si resimt uneori o detasare nefireasca fata de lucruri considerate importante odata

ma simt mai aproape ca niciodata de natura in expresia ei absoluta…cu imagini si sunete , cu adierea vantului proaspat ce-mi mangaie fruntea si gandurile

oare este o chemare ancestrala spre un primitivism reconfortant sau este o plictiseala fata de mai toate exprimarile societatii actuale